Bacul. Amintiri din anii de liceu…
Îmi amintesc cu nostalgie de anii de liceu, acei ani plini de entuziasm și de speranță, în care dorința de a avea o viață împlinită și realizată mi-a dat curaj să învăț și să muncesc pentru a ajunge acolo unde visam să fiu.
Pe la 18 ani, chiar credeam că la 30 de ani poți avea o viață perfectă, liniștit și lipsită de orice fel de griji, dacă ești serios și faci lucrurile cu determinare.
Lucrurile nu au decurs chiar așa…au fost multe împliniri, dar cu sigurnață și multe dezamăgiri.
Când aveam 18 ani visam să am o meserie fascinantă care să impună respect și care să fie apreciată de ceilalți și înțeleg acum de ce a fost nevoie să învăț câteva lecții de-a lungul anilor.
În timp, am înțeles că deși e important să urmezi o școală care să-ți asigure un trai decent și care să îți și placă (neapărat), viața este ceva mai mult.
Lucrurile nu se întâmplă liniar, conform trendului așteptat, ci haotic și imprevizibil.
Astfel am învățat că lucrurile din viață se trăiesc în ordinea importanței lor, pe masură ce vin. Am învățat să mă bucur de deciziile bune, să învăț din cele mai puțin bune și să caut ceva bun în orice circumstanță.
Am învățat să accept răspunsurile negative și dezamăgirile, ceea ce era de neînțeles pentru cineva la 18 ani…
Fiind dintotdeauna o persoană dornică să învețe, am ajuns în viață în momente în care nimic din ceea ce știam nu m-ar fi putut ajuta. Atunci am crescut cel mai mult și m-am maturizat. Am înțeles astfel că durerea generează schimbările cele mai profunde și cele mai frumoase în oameni și am ales să accept lucrurile pe care nu le pot schimba.
Uitându-mă în urmă văd cum o fată de 18 ani, care avea multe emoții cu privire la un examen de bacalaureat, s-a transformat într-o femeie care are de trecut prin examene grele cel puțin o data pe an și care are de suportat emoții în fiecare zi, datorită deciziilor importante pe care le ia. Comparativ cu viața de acum, bacul pare un pas important, dar foarte simplu.
Am învățat că deși bacul este examenul maturității, prea puține dintre lecțiile de viață se pot învăța până la acea vârstă…
Viața e complexă și niciodată nu suntem pregătiți pentru ceea ce ne așteaptă, dar pe de altă parte, la timpul potrivit, primim resursele necesare să mergem mai departe. Din fericire, avem prieteni și familii ce ne iubesc, iar acestea ne fac mai bogați decât ne-ar putea face orice avere din lume.
În concluzie, e important să alegi la 18 ani o meserie care să îți placă, dar multe lucruri despre noi și despre ceea ce ne definește ca indivizi unici, se pot descoperi abia mai târziu. Important este să iei cea mai bună decizie în raport cu ceea ce știi deja despre tine la 18 ani. În timp, vei putea face anumite ajustări, iar pasiunea adevărată îți va da mereu curaj să faci ceea ce îți place cu adevărat.
E frumoasă viața la 18 ani, dar e și mai frumos să ajungi la 30 și să nu regreți ce ai ales să faci atunci, ci să conștientizezi când privești in interiorul tău cu sinceritate, că ceea ce vezi în tine este tânărul plin de viață de 18 ani care a devenit mai frumos la minte și la suflet cu trecerea anilor. Până la urmă, despre asta e viața.
