Poveste de Crăciun
Ținând strâns leuțul în mână, copilul adoarme legănat de brațele obosite, dar pline de dragoste ale mamei. Cu blândețe, mama așează copilul, sărutându-i chipul și în acel sărut pune nu doar praf de vise ci și cele mai mari speranțe pe care mintea i le poate năzui.
Peste drum, un băiețel se uită plictisit la bradul plin de globuri și lumini. Încearcă să finalizeze lista de cadouri pentru Moșu’ și deși se apropie ora de culcare, nu se poate hotărî asupra unui lucru – să ceară sau nu acel CEVA pe care și-l dorește de fapt cel mai tare? Lego a mai primit și de la Moș Nicolae, echipament de fotbal are deja (două seturi chiar și oricum nu înțelege de ce trebuie să meargă la antrenamente dacă el nu-și dorește), bilete la cinema a primit și de la Dada… da, clar, trebuie să ceară ceva diferit, aproape imposibil ca să fie cu adevărat împlinit de acest Crăciun.
La două străzi distanță, o fetiță stă și se uită pe fereastră la multitudinea de lumini colorate ce împodobesc geamurile din cartier – albe, colorate, difuze. Se gândește la ceea ce tocmai a auzit de la Buni. Există UNDEVA și acel UNDEVA nu e deloc departe, copii care nu au haine groase de iarnă. Îi pare greu de crezut, dar totuși Buni nu minte niciodată. Se îndepărtează de geam, ia cutiuța muzicală cu balerină, învârte cheia de cinci ori, apoi se aruncă în patul moale și bate cu degetul arătător pe nas în cadența melodiei. Exact asta făcea și tatăl ei de fiecare dată când avea nevoie de o idee…
Afară e ger, dar colindele care se aud în fiecare casă încep să încălzească sufletele amorțite, inerte. Încet, încet, cartierul se cufundă în tăcere, după oboseala unei alte zile. Totuși, brazii cu luminile lor își continuă credincioși munca și se zăresc încă prin ferestrele aburite, somnoroase și ele la rândul lor.
Leul se apropie de băiețelul adormit, murdar pe degete de cariocă albastră. Mai mult timp cu tata și mama – asta e ultimul lucru trecut pe listă. Bradul i se alătură și privesc amândoi tăcuți copilul ce respiră liniștit, emanând pace și vise.
În sunetul cald al melodiei care s-a născut odată cu ea, intră și Balerina. Se uită la Brad, apoi la Leu. Înțelege că trebuie să acționeze, dar nu știe cum. Tot ceea ce a făcut vreodată a fost să danseze în ritmul unei muzici bine cunoscute, într-un spațiu predefinit de alții.
Bradul se uită la el însuși. Își vede acele de plastic, picioarele prinse în suportul de lemn și globurile ce atârnă și îl împovărează. Ar vrea să schimbe ceva, dar e prea obosit și totul i se pare prea greu…
Leul se uită la Balerină. Apoi la Brad. Se uită la băiețelul adormit cu capul pe masă, se apropie de geam și privește pe fereastră. Vede Cer. Stele. Nori. Case. Copii. Cadouri. Lumini. Dar mai ales vede Dureri, Incertitudini, Doruri, Oboseală, Speranțe, Visuri. Face un pas spre băiețel, îi atinge blând fruntea cu labele sale mari, catifelate, apoi scrie ceva pe listă. Balerina citește și prinde curaj. Adaugă încă ceva pe aceeași foaie. Bradul își pune ochelarii, se apropie, citește și el. Își îndreaptă spatele gârbovit, apoi își scutură ușor brațul și scrie.
E o dimineață și mai geroasă decât noaptea care tocmai a trecut. Puiul de om se trezește deschizând somnoros un singur ochi, întinde mâna după leuțul lui, apoi scote un scâncet și o cheamă pe mama. Aproape instant, brațele ei calde cuprind cu grijă și copilul și jucăria lui de pluș.
Băiețelul se trezește și merge în bucătărie. E miros de clătite, mami și tati n-au plecat la serviciu, au spus că azi au liber…
Fetița se trezește cu o idee în gând: le va propune colegilor de clasă să își doneze hainele pe care nu le mai poartă, iar ea o să le ducă UNDEVA de Crăciun copiilor nevoiași. Cu siguranță Buni se va oferi să o însoțească!
Tot cartierul se îmbracă în haine de Sărbătoare și mai frumoase. Se adaugă lumini, brazi, cadouri în fiecare casă. Iubire, bucurie, speranță, acel CEVA aproape imposibil, toate acestea sunt trecute pe liste și în inimi. Peste câteva zile e Crăciunul.
@ana.aparaschivei
