Fac ce fac și tot la scriitorii mei de suflet revin. Literatura rusă m-a fascinat dintotdeauna prin caracterul său unic de a surprinde viața într-un mod corect și autentic.
Am citit în adolescență toate romanele lui Dostoievski pe care le-am găsit și mă bucur că am investit timp atunci pentru a-mi cultiva mintea. Apoi am trecut la Tolstoi. Am descoperit după mai multe romane și “Învierea”, o carte profundă care merită să fie citită pe îndelete, ascunde comori.
Acum că e primăvară totul îmi aduce aminte de titlul acestei cărți pentru că primăvara este o înviere în adevăratul sens al cuvântului. Numai că nu doar natura ar trebui să se schimbe, e necesar și important să ne schimbăm și noi. E necesar să schimbăm în bine fața orașului în care trăim. Vă las un citat care spune atât de frumos o realitate pe care eu cu greu aș putea-o descr
“Oricât se străduiau oamenii, îngrămădiți câteva sute de mii pe o palmă de loc, să sluțească pământul pe care se înghesuiau, acoperindu-l cu piatră pentru a nu mai putea rodi nimic, smulgând orice firicel de iarbă ce se încumeta să răsară, îmbâcsind văzduhul cu fum de cărbune și petrol, ciopârțind copacii și alungând din preajma lor toate animalele și păsările – primăvara era tot primăvară, chiar și la oraș.”
Lev Tolstoi – “Învierea”
