Ștefan Luchian. Un zugrav.
Am citit aici
http://stefanluchian.ro/pictorul/
despre Ștefan Luchian.
Un om atât de talentat și-a scris cu modestie pe „cartea de vizită” – zugrav. Nu artist, pictor sau geniu. Un simplu om care zugrăvește realitatea în culori, ținând în mâna bolnavă un penel. Un om care a iubit ceea ce a făcut și a făcut ceea ce a iubit până la capăt.
„În 1900 apărură primele manifestări ale unei afecţiuni la măduva spinării (scleroză multiplă), care-l va lăsa infirm pentru restul vieţii. Boala se va agrava mereu, iar lipsurile materiale erau tot mai acute. Cu toate aceste greutăţi, lucra tot mai înverşunat, fiind mereu prezent în expoziţiile personale şi de grup, ce se organizau în capitală.
Într-un asemenea moment a creat Luchian autoportretul intitulat cu multă modestie Un zugrav (1907); această lucrare a fost realizată cu multe eforturi fizice şi intelectuale, într-un moment deosebit al luptei sale cu boala şi cu nevoile materiale şi este cel mai reuşit autoportret psihologic din lume (ghidul muzeului Luvru).”
Azi, 1 februarie, mi-am amintit de Ștefan Luchian, cred că mi s-a făcut și mai dor de acasă.
