To be or not to be my Valentine

„Nu știu cum sunt alții, dar eu când mă gândesc la…” Valentine’s Day, îmi amintesc de adolescență, când am auzit pentru prima dată de „Ziua Îndrăgostiților”.

Deși mi se pare admirabilă ideea unei zile în care oamenii să-și exprime dragostea, cred totuși că latura comercială domină cu mult latura emoțională, peste tot apărând reduceri, pachete, promoții și reclame, doar pentru a lua ochii oamenilor care sunt dispuși să își dea jumătate de salariu pentru un city break romantic sau pe bijuterii scumpe.

Inimioare peste tot. Ursuleți plictisiți ce așteaptă să fie aleși de pe raft, bomboane scumpe de ciocolată și multe funde roșii. Atât de mult roșu încât mă dor ochii. Prea multe clișee, prea multe bătăi de cap pentru o singură zi în care lucrurile trebuie să fie perfecte, pentru ca în următoarea zi totul să revină la normal.

De ce să nu ne exprimăm iubirea în fiecare zi? Într-un mod simplu, fără să oferim cadouri, ci momente frumoase, în care să ne bucurăm de prezența persoanei iubite, ca fiind cel mai de preț lucru. Florile pot fi date și într-o zi obișnuită, iar casele ne sunt oricum pline de tot felul de mărunțișuri pe care le-am adunat de-a lungul anilor, care ne-au încântat pe moment, dar am uitat repede de ele.

Anul ăsta am decis să sărbătoresc Valentine’s day. Dar altfel. Fără să cheltuiesc bani, ci timp. Fără să fac ceva neobișnuit, ci poate doar ceva mai mult din ceea ce fac în fiecare zi. În felul ăsta, pot sărbători liniștită „Ziua Îndrăgostiților” în fiecare zi. Pentru că așa sunt eu fericită. Iar pentru asta nu am nevoie de bani.

 

Sursă foto: https://ro.pinterest.com

Adaugă un comentariu