Îmi amintesc și acum cât de încântată am fost când soțul meu a venit acasă cu o cutie de vopsea care avea să ne transforme peretele din living dintr-unul banal într-unul plin de viață.
Bucurie maximă. Am dat canapeaua la o parte, am învelit-o bine în folie de plastic, am luat un trafalet mare și unul mic, le-am înmuiat încântați în vopseaua lucioasă…și așa a început aventura 😁
Era seară, așa că lumina becului făcea ca nuanța să pară desprinsă parcă din pozele revistelor de amenajări interioare. Un verde cald, luminos, plin de viață…Până dimineață! Atunci răsăritul de soare nu ne-a mai ajutat să ne păstrăm părerea. Vopseaua se uscase, verdele devenise crud (a se citi fără milă), iar living-ul nostru era de nerecunoscut 😀
Ziua a trecut destul de anevoios, tot gândindu-mă ce aș putea face ca să repar “daunele”. Și pentru că revopsirea peretelui ieșise din calcul întrucât inhalasem deja suficienți vapori chimici, a trebuit să găsesc o metodă de a face limonada cu o lămâie…cam verde, ce-i drept :))
Atunci am învățat o lecție: mi-am dat seama că e important să alegi culori neutre, care să se potrivească cu tot felul de decorațiuni colorate – și de atunci înainte am decis să nu mai aleg culori puternice decât pentru obiecte de mică dimensiune: fețe de pernă, vaze, tablouri, rame – obiecte care se pot schimba ușor dacă nu-ți mai plac. Cu pereții în schimb nu e de joacă 😀
Și uite așa, am devenit oarecum mai matură și mai înțeleaptă…și am început să nu mai iubesc așa mult verdele – da, încă mai am o ușoară tresărire la vederea unui câmp verde crud… :))
